Cutia.Cateodata, cuvintele se astern singure pe hartie.Vederea incetosata le disperseaza usor si le auzi soptind prin aerul cald si greu din incapere.Soptesc niste povesti ce niciodata nu au fost rostite, si totusi de unde stiu cuvintele ca povestile nu au mai fost spuse?O poveste oare nu inseamna o cantitate de cuvinte asezate aleatoriu, oare de unde stiu cuvintele cum au fost asezate in cadrul fiecarei povesti ce s-a spus de la geneza timpului si pana acum?Poate sunt niste povesti mai vechi ca timpul, asa ca poate ele au fost rostite inainte ca el sa fii luat fiinta.Inainte ca el sa fi ajuns aici.Acest amalgam, caldura din incapere, vederea i
Solventul gandurilorSolventul gandurilorTimpul ce se scurge lent, si nu a luat nicicand fiinta.Timpul ce se scurge lent, si te arunca in nestiinta.Pulsul timpului s-a stins, fiindca e mort,Glasul timpului rosteste: un non sens.In oglinda zi de zi alt chip,Si niciodata eu...Cine sunt eu? Asta ma intreb mereu...Spectrul timpului nu e vizibil,Ci, doar amprenta lui ce imi raspunde,Prin imperceptibilele unde,Timpul ce se scurge lent, insuportabil.Nu a existat vreodata, e cel mai probabil.Chipurile din oglinda, zi de zi,Ce te fac sa nu mai stii,Ce framanta al tau gand,Sunt al timpului mormantNu au existat vreodata, e cel mai probabil
Vizita la Muzeu Acum muzeul s-a deschis, Imping usa ce ma poarta in acest abis, Timid, pasesc in acest vis bolnav,Ascultand cantecul lor suav.In acest muzeu al mortiiIn spatele tau, usa mereu se va inchideIzoland chipurile livide.Ermetic inchisEste acum acest fragil paradis.O liniste isterica cuprinde acest univers, Lumina se reflecta pe chipul lor sters,Imprimand in ochii lor infinitul.Sfarsitul si inceputul.Geneza acestei himere, Ecoul difuz al unui strigat de durere.Toate ma cuprind si ma conduc,In acest cavou supradimensional,Prin parfumul putred si carnal,In acest recipient abisal.Exiland un ultim stro
Camera albastraRatacind prin viscolul timpului, Cutreierand cararile neantului, Ma intrebam...Strangand la piept urna cu propria-mi cenuse, Suspinam,Calcand pe cioburi si tepuse.Privind in urma mea zarescPasi de sange,Ce par ca ma calauzesc Cand negura se strange, Peste acest tinut grotesc.Privind in fata mea zaresc O camera albastraNici o usa, nici o fereastra, Ci doar o camera sihastra.Intre peretii ei ascundea O podea lichida,In launtrul ei plangeaO fiinta livida.Ecoul ei se raspandeaIn camera sihastra.Iar apa ce era podea,Era...tot albastra.Afara viscolul a incetat,Acum si timpul a stagnat,Cenusa din urn
Sta.sh
